Arhivă pentru Decembrie, 2014

Într-o postare anterioară am împărtășit cu voi impresiile și sentimentele mele legate de anul 2014. Dar, se pare că cei de la WordPress m-au surprins plăcut astăzi cu o idee chiar drăguță, care intră în contrast puternic, pot spune, cu concluziile precedente. Pentru că, vedeți voi, dacă pe plan personal anul meu nu a fost foarte bun, în ceea ce privește activitatea mea de blogging este o cu totul altă poveste. Sunt foarte mulțumită de ce am realizat până acum cu acest blog, chiar surprinsă că am reușit să mă dedic unei pasiuni pe care o am de ani buni și să scriu atât de frecvent. Între un necaz, o bucurie de moment, o emoție neașteptată, un surâs obosit sau o resemnare dureroasă s-a scris povestea mea: cu bune și cu rele. Iar voi mi-ați fost alături în această călătorie, și pe această cale vreau să vă mulțumesc. V-ați oprit pentru un moment și ați pătruns în mintea și sufletul meu, iar dacă v-ați regăsit în măcar câteva dintre vorbele mele, atunci mă consider împlinită. Vă mulțumesc tuturor celor care ați citit, ați comentat, ați apreciat. Sunteți mereu bine veniți în lumea mea – On The Outside Looking In. Dragi bloggeri, vă doresc la fel de multă inspirație și pentru anul care vine. În ceea ce mă privește pe mine, fiți siguri că voi continua pe acelasi drum, în stilul meu personal cu care v-am obișnuit până acum. La mulți ani! 🙂

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 990 times in 2014. If it were a cable car, it would take about 17 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

1507777_752732044807706_4827718328541170870_nMai sunt doar două zile din acest an. Mulți oameni s-au apucat deja să facă o așa-numită radiografie a anului care aproape a trecut, pe rețele de socializare sau pagini web personale, o parte din ei și-au făcut planuri mărețe pentru anul ce urmează să vină, și-au făcut promisiuni lor înşişi că vor face mai mult bine, că se vor concentra pe lucrurile care contează, știți voi, bla bla-uri din astea pseudo-motivaționale.

Dragii mei, eu nu o să încep să vă aburesc cu tâmpenii de genul ăsta. De regulă, nu îmi fac planuri, pentru că, dacă nu le pot duce la bun sfârșit, rămân cu buza umflată. Iar pe mine o dezamăgire mă doboară, și cu greu mă ridic. Am încetat să mai am așteptări sau să-mi mai programez viața la minut tocmai din acest motiv. Prefer să dau tot ce e mai bun din mine la un moment oportun, când șansa se ivește. Nu visez la cai verzi pe pereți: carieră, bani, marea iubire în anul care vine. Îmi doresc un singur lucru – evoluție. Că se întâmplă în anul care vine, că pe viitor, nu contează. Îmi doresc să ajung mai sus, să nu stagnez ca persoană, să învăț câte ceva din fiecare experiență a vieții. Vreau să cresc împreună cu toți oamenii din jurul meu, fie că mă disprețuiesc sau, din contră, mă apreciază. Pentru că, oricare le-ar fi atitudinea, că mă supun la suferință sau îmi sunt alături, mulțumită lor, evoluez. Devin mai puternică și învăț să trec peste. În fiecare zi.

Și pot spune că acest an care s-a scurs extraordinar de greu pentru mine mi-a adus mai multe încercări decât bucurii sau oportunități. Am învățat nespus de multe lucruri despre mine și despre propriile limite – de la examenul maturității, la despărțirea de un colectiv (liceul) și integrarea în altul (facultatea), la pierderea încrederii în oamenii pe care i-am crezut apropiați, la descoperirea unui nou hobby – scrisul pe blog și, implicit, obținerea recunoașterii, oricât de mică este ea, în blogosferă. Am suferit mult acest an, nu o să mint. Am avut parte de foarte puține momente de care să-mi aduc aminte cu drag, uitându-mă în urmă. Aceste puține clipe oricum sunt încețoșate de greutăți care aproape că m-au doborât, deși am luptat, și lupt în continuare. Din acest motiv, sunt sincer ușurată că aproape s-a sfârșit.

Dacă sper mai mult de la anul care vine? Prefer să nu mă îmbăt cu apă rece. Prefer să las lucrurile să se desfășoare, păstrând în unicul colț al minții mele întunecate de negativism o părticică mică și naivă care totuși îndrăznește să creadă în intenții bune, în prietenii de durată, într-un cămin primitor pe care îl poți numi acasă, în ideea de familie unită, în sinceritate, loialitate și respect. Dacă această părticică va mai există mult timp, nu pot garanta.

Mi-ar plăcea să întru în lungul șir al celor care primesc noul an cu brațele deschise și așteaptă schimbarea. Eu, una, am obosit să mă autoiluzionez. Nu are sens, sincer. Voi face tot ce ține de mine, mă voi strădui în tot ce voi întreprinde pe viitor, dar, în ceea ce privește norocul, știu deja că în principiu nu prea este de partea mea. Și, din păcate, câteodată nu ai nevoie decât de puțin noroc, de o șansă.

Așadar, 2015, te aștept. Vreau să văd ce-mi arunci în cale de data aceasta. Vreau să văd cum mă vei întâmpina tu pe mine. Poate, dacă TU te porți bine cu mine, și TU ești cuminte până la final, facem pace. Cum sună asta?

În seara aceasta vă voi vorbi puțin despre blogging. Sunt doar o începătoare în ceea ce privește blogosfera, așadar nu știu în ce măsură expertiza mea va fi satisfăcătoare (pe veterani îi rog să mă contrazică dacă mă înșel intr-o anumită privință). Am blog de mai puțin de un an, dar totuși, în acest răstimp, am învățat foarte multe lucruri pe care aș vrea să le împărtășesc cu voi. Poate pe unii dintre voi vă vor ajuta următoarele sfaturi pentru a avea mai mult succes în blogosferă și, nu în ultimul rând, pentru a rămâne „omul” din spatele blog-ului, pentru că poți risca să te pierzi în acest titlu dacă ai succes și să uiți de ce te-ai apucat de scris în primul rând.

1) Redactează conținut de calitate și relevant. Asta se înțelege de la sine. Un blog citit, cu trafic și mulți followeri are în primul rând un conținut de calitate. Cum definim calitatea, totuși? Pentru că, vedeți voi, aici avem o întreagă dezbatere. Dar cred că o putem reduce la o serie de cuvinte cheie: documentare, creativitate și gestionarea impresiei. Un articol bun trebuie să aibă în spate zeci de minute de documentare în prealabil și exerciții de perspectivă și abordare a subiectului. Creativitatea, bineînțeles, joacă și ea un rol important. La fel si partea de marketing – nu contează doar marfa, ci și felul în care o vinzi (aici ne referim la tot ce înseamnă partea de design, de la temă, la culori, la scris – trebuie să găsești un model atractiv vizual, lizibil, cât mai simplu de folosit și cu informații la îndemâna oricui, eficient structurate în pagină).

2) Stăpânește bine gramatica limbii în care redactezi articolele. Nu spune nimeni să mănânci cărți de gramatică pe pâine, nu-ți taie nimeni capul dacă uiți câte un „i” pe alocuri sau dacă faci greșeli minore, dar un blog plin de greșeli gramaticale va fi catalogat imediat ca slab sau mediocru. Nimeni nu o să zică „X a greșit când a tastat.”, ci vei fi aspru taxat de comunitate. Totuși, un spellcheck sau o căutare rapidă pe internet care să îți înlăture eventualele dubii în privința scrierii anumitor cuvinte nu îți ia atât de mult.

În ceea ce privește amestecul de română și engleză (romgleza, cum o numesc eu), lasă-te de meserie, crede-mă. Sau mai bine, hotărăște-te asupra unei singure limbi. Cu toții avem scăpări ușoare când vine vorba de amestecul celor două limbi, e adevărat, și înțeleg pe deplin faptul că unele cuvinte sau expresii din engleză nu au echivalent perfect în română, dar e cu totul altă poveste când se exagerează voit. Nimănui nu-i place o exprimare de tipul: „Și am plecat de la job, apoi am mers la shopping cu honey și am avut un weekend atât de fun împreună.”, mai ales pe blog.

3) Scrie cu diacritice. Sunt conștientă că aici mă puteți contrazice, aducându-mi argumente că există în România multe bloguri cu conținut redactat fără diacritice care se bucură de faimă și că Google indexează mai bine cuvintele dacă acestea nu au diacritice. Aici nimic de zis. Dar părerea mea personală este că un conținut redactat cu diacritice denotă profesionalism, și are un alt impact vizual asupra cititorului. Poți folosi cuvinte simple la tag-uri, iar asta îți va ajuta postările să nu se piardă totuși în anonimat.

4) Învață tot ce poți despre motoare de căutare și mijloace de optimizare SEO. Eu regret nespus că nu se prinde nimic de mine, că mi-ar fi fost de un real folos. Aceste cunoștințe te ajută să-ți promovezi blog-ul și să capeți cât mai mult trafic. Din păcate, poți avea conținut de calitate, dar, în lipsa promovării eficiente, el poate fi prea puțin vizibil pentru Google sau poate rămâne chiar necunoscut în marea de articole care circulă prin blogosferă zilnic. Ai un prieten care se pricepe la calculatoare? Dacă nu te descurci singur, cere-i ajutorul. Îți va fi util pe termen lung.

5) Ai bunul simț să răspunzi comentariilor. Oricine ai fi în blogosferă, fie că ai 500 comentarii pe zi, sau doar 2-3, încearcă să-ți faci timp să le răspunzi celor care și-au rupt la rândul lor timp din propriile vieți ca să împărtășească o opinie. E o lipsă de respect să nu comentezi și tu înapoi. Dai impresia că ești „vedetă” și nu mai ai timp de ratații ăia care, culmea, te-au adus acolo.

6) Rămâi fidel principiilor tale. Ce vreau să spun cu asta? Fiecare blogger, când își crează o pagină web, are anumite obiective pe care speră să le atingă. Nu te abate de la ele. Fixează-ți un scop și muncește spre a-l îndeplini. Respectă-ți cititorii, apreciază fiecare follower și continuă să scrii cu propriul stil. Păstrează-ți felul unic de a te exprima, vei fi apreciat pentru asta. Unii sunt de părere că o schimbare de 180 grade a „temei” blog-ului, ca să zic așa, e o lipsă de respect la adresa cititorilor fideli. Adică, dacă în primele luni ale blog-ului afirmi sus și tare că urăști advertorialele, de exemplu, iar apoi, pe același blog, te apuci să le scrii, vei fi luat la rost de comunitate, și pe bună dreptate. Așadar, încearcă să-ți păstrezi direcția blog-ului. Dacă vei să te reprofilezi (de exemplu ai un blog despre gătit, dar tu vrei să scrii despre modă, că așa ți-a venit într-o zi, îți poți face un alt blog- nu durează mult, și este o abordare mai eficientă).

7) Scrie cât poți de des. Cred eu, un aspect de la sine înțeles. Cu cât ai mai multe articole, cu atât ai șanse mai mari să te faci remarcat. Însă, și aici trebuie să menționez ceva. Este important în egală măsură subiectul abordat. Mai ține cont și de actualități, de exemplu din domenii de interes (social, politic, economic). Dacă un anumit eveniment actual se pliază pe caracterul și direcțiile blog-ului tău, de ce să nu-l abordezi și tu? Ai șanse mari ca publicul să găsească întocmai articolul tău în căutări.

8) Intră în contact cu persoane de renume din blogosferă. Urmărește-le blog-urile, observă-le stilul, încearcă să descoperi de ce oare sunt ei atât de cunoscuți. Poate vei găsi ceva acolo care să-ți arate în ce direcție te poți îndrepta cu propriul blog. Nu spun să copiezi, ci doar să te inspiri din reușitele lor, și să pornești pe propriul drum în speranța că vei ajunge și tu acolo.

Ce mai aștepți? Pune-te pe treabă și spor la scris! 🙂

T_materialistic_holiday1

Mâine e Ajunul Crăciunului, deci, ca să fiu pă trend, se cade să vorbesc și eu despre acest subiect. Crăciunul, dragii mei, este sărbătoarea banilor, a cadourilor și a consumării în neștire de mâncare până când ajungi la urgențe. În cele mai multe dintre cazuri nu are nicio legătură cu nașterea Domnului sau bucuria de a dărui, dimpotrivă. Nu sunt nicidecum o persoană religioasă, nu merg la biserică, dar mi se pare interesant cum românul decide să sărbătorească un eveniment altminteri religios, în accepțiunea creștină.

Trebuie să menționez totuși că și aici avem variabile – se crede că la origine Crăciunul era o sărbătoare păgână. Mă rog, trecând peste detalii, rămâne un adevăr faptul că, pentru mulți, Crăciunul este o scuză convenabilă să mănânce până vomită și să se îmbete ca porcii, scuzați-mi exprimarea foarte puțin elegantă. Numai la noi o să auzi cum a fost luat omul de la masă direct pe targă.

281114black2Perioada sărbătorilor a devenit, în epoca modernă, prilej de petrecere, chefuit și cheltuit fără limită. Cardurile rămân goale, pentru că vine perioada reducerilor, și trebuie, TREBUIE să cumperi orice, indiferent dacă ai nevoie de acel lucru sau nu. Costă doar 19,99 lei, cum să ratezi oferta? Ai înnebunit, fată? Cine știe câte ceva despre strategiile de marketing își dă seamă cât de mult beneficiază magazinele in această perioadă de pe urma naivității maselor.

Coșurile trebuie umplute musai cu cele mai scumpe preparate și sortimente de băutură, pentru ca distracția să poată începe, dar mai ales ca să poți să-i dai peste nas vecinului că ești baștan și îți permiți o petrecere cu 100 de invitați, de la mami, la tati, la soră, la frate, la câine, tot tacâmul. Crăciunul e și un prilej de etalare a statutului și epatare în lume. Ne place să fim văzuți bine.

În ceea ce privește cadourile, tuturor ne place să primim câte ceva, simbolic. Asta este partea frumoasă a Crăciunului în zilele noastre, presupun. Plus ciocolata caldă și mersul la săniuș. Dar, eu sunt o copilă naivă, ce să știu? Dacă nu te trezești în șanț a doua zi, n-ai petrecut bine, aparent. Oricum, chiar și când vine vorba de cadouri avem parte de discrepanțe dureroase, pentru că se exagerează. Cum poate o mamă să-i explice copilului că Moșul îl iubește, când el a primit șosete colorate, iar prietenul lui cel mai bun un iPhone? O să îl urască veșnic pe nesimțitul ăla gras, egoist și părtinitor, cu tot cu renii lui.

În copilăria mea, lucrurile stăteau puțin altfel. De Crăciun era o atmosferă frumoasă, pe care nu o mai regăsești acum. Nu contau atât de mult cadourile, ci sentimentul acela al împlinirii și al căldurii sufletești. Mergeam pe stradă și priveam decorațiunile de Crăciun, și mi se păreau atât de frumoase. Era o magie în aer, un sentiment pe care acum nu-l mai pot regăsi.

Mă plimb pe aceleași străzi, și totul mi se pare gol. Vorbesc cu puști care, din păcate, nu o să aibă parte niciodată de experiența pe care am simțit-o eu. Ei găsesc împlinirea doar în partea materială și își urăsc efectiv părinții dacă nu le oferă tot ce vor, chiar dacă unii poate muncesc pe brânci in fiecare zi. Acești copii nu sunt neapărat de condamnat, mulți fac asta din cauza presiunii sociale – nu atât pentru ei, cât pentru a se da mari în fața prietenilor sau colegilor.

ChristmasShoppingGraphic

Crăciunul a ajuns o sărbătoare a statutului, cum am menționat, ceea ce e trist, mai ales pentru copii. E o dramă pe care nimeni nu pare să o vadă. Părinți mult prea ocupați le închid gura celor mici cu noile tehnologii, dar, în același timp, le închid și sufletele. Îi fac să asocieze banul cu valoarea personală, să se identifice în materialism și lipsă de substanță, și să mai și mulțumească pentru asta.

Apoi, ne mai întrebăm de ce nu ne mândrim cu noua generație, ci mai degrabă o condamnăm. Ce ar fi să ne condamnăm și pe noi, într-o anumită măsură? Nu suntem fără pată, din contră. Iar de Crăciun, greșelile noastre sunt cu atât mai evidente.

Ca să închei într-o notă pozitivă, pentru că mi s-a reproșat adeseori că sunt negativistă, o să spun totuși că dacă excludem aspectul religios (pentru mulți e un subiect sensibil), dacă renunțăm la impulsul de a ne conforma consumerismului și materialismului atât de în vogă în societatea zilelor noastre și reușim să privim Crăciunul ca pe o ocazie de a fi mai buni, de a ne apropia și mai mult de familie și de oamenii dragi nouă, și de a dărui ceva din puținul nostru, atunci eu cred că avem numai de câștigat. Doar să-l sărbătorim cum se cuvine, părerea mea.

Sărbători fericite tuturor! 🙂

Nesiguranță

Posted: Decembrie 23, 2014 in Personal
Etichete:

Știți momentele acelea în care te simți sleit, la capătul puterilor, ai dubii că vei reuși, dar totuși nu te lași, și mai încerci o ultimă dată? Ești aproape sigur că o vei da în bară a mia oară dar, cumva, printr-o serie de circumstanțe favorabile, poate prin intervenția destinului, totul se rezolvă de la sine. Parcă, la final, nici nu mai contează eforturile tale, pentru că ajungi la concluzia că nu a fost nevoie decât de un dram de noroc. Ai încercat, te-ai ridicat, ai căzut, și, când aproape că ai rămas fără speranță, parcă soarta te-a ridicat ea însăși.

Poate s-a gândit că te-ai săturat să stai la nivelul pământului și să-ți primești șuturi, și, printr-o generozitate nesperată, iată-te aici, beat de fericire, sperând ca totul să țină mai mult de un minut, să apuci și tu să guști din rodul muncii tale, fără să-ți fie luat nimic înapoi. Meriți tot ce ai și mai mult de atât, o știi și tu, o știu și cei din jur. Cu toate astea, rămâi doar un pion care joacă la nesfârșit același joc și își încearcă norocul. Rămâi la mila destinului, și te-ai ars dacă nu prea ține cu tine, mai ales când ai nevoie disperată de o ultima șansă.

 

 

Mai am un singur dor…În liniștea serii, să mă lăsați să visez. Pe aproape, și totuși nu chiar. Eminescu m-ar mustra aspru dacă ar mai trăi si ar afla că am stricat armonia unor cuvinte perfecte, atât de atent alese. Dar, spre deosebire de marele poet, eu nu vreau să mă gândesc la vremea în care mă voi stinge, vreau doar să fiu lăsată să visez, pentru încă o clipă, să închid ochii, să respir, să îndrăznesc să zbor, să călătoresc, măcar cu mintea, spre un alt loc. Oare nu aș merita, după o viață întreagă petrecută cu picioarele pe pământ? Oare nu merităm asta cu toții?

Voi ați avut vreodată un vis? Mistuitor, irealizabil, chiar nebunesc, pe cât de departe, pe atât de aproape. Poate ați găsit tăria să luptați pentru el, poate ați renunțat înainte de a încerca, lipsiți de încurajare sau motivație. Indiferent de caz, tuturor ne place să închidem ochii și să vizualizăm, pentru moment, toate lucrurile pe care ni le dorim.

Doar în vise putem spera să ne depășim condiția limitată. Visele ne dau aripi, dar în același timp ne amăgesc, atunci când devin un refugiu superficial, când se transformă în iluzii plăsmuite de mintea noastră cu care ne hrănim sinele, ahtiat după împlinire și apreciere într-o realitate care nu concordă cu așteptările noastre. Mulți sunt de părere că dacă muncești pentru visul tău, el va deveni cu siguranță o realitate.

Lor aș vrea să le zic să plimbe ursul. Urât, știu, dar cineva trebuia să o spună. Pentru că, vedeți voi, foarte des, oamenii nu iau în considerare trei factori importanți: norocul, mediul, și situația materială. Degeaba visezi să devii astronaut, dacă tu trăiești într-un adăpost dărăpănat. Degeaba muncești și te zbați, dacă nu ai și un dram de noroc, pentru că îți poate sufla șansa unul mai puțin pregătit, dar cu o baftă chioară. Degeaba vrei să reușești, dacă ești prizonierul unui mediu toxic, incapabil să-ți ofere resursele pentru a te ridica și a izbândi.

Efortul personal nu le rezolvă pe toate, iar visele rămân, de cele mai multe ori, simple imagini goale, pierdute în negura timpului, atunci când circumstanțele se opun. Deci, ce să facem? Rezervăm visele strict pentru timpul nopții? Ne retragem într-o iluzie, dacă nu o putem materializa?

Nu. Descoperim visele pentru care merită să lupți, pentru care se merită să te zbați în cele mai întunecate clipe, acceptând și posibilitatea eșecului, șansa ca toată această muncă să fie în van. Oricât ne-ar plăcea să visăm, nu trebuie să ne punem toată speranța într-un unic vis. Poate fi înșelător, dureros, greu de acceptat când îl pierdem. Mulți nu se mai recuperează niciodată, după pierderea a ceea ce le dădea existenței lor un scop. Se simt pierduți, răniți, nedreptățiți.

Crede în visul tău, dar nu-ți pierde capul. Visele se nasc și mor în fiecare zi. Ca și noi, de altfel.