Arhivă pentru Mai, 2015

Îndrăznește.

Posted: Mai 9, 2015 in Personal
Etichete:

În ultima vreme m-am obișnuit să scriu în mijlocul nopții. Mi se pare că noaptea are o vrajă aparte, dă curs inspirației și viselor. Oricât de des aș vrea să postez, de multe ori șterg ce am vrut să spun, și o iau de la capăt. Nici eu nu stiu de ce continui să o fac. În seara asta nu știu sigur ce vreau să transmit, știu doar că trebuie să o fac indiferent de forma sau conținutul mesajului.

E greu la 19 ani. E greu la orice vârstă. Dar cel mai des ai crize de identitate la vârste fragede. În ultima vreme, admit, am simțit că nimic nu mai are însemnătatea sau adevărul de altă dată, nimic nu mai poartă însemnul certitudinii sau siguranței, ceea ce mă sperie mai mult decât m-aș fi așteptat. Acel sentiment al necunoscutului, sentimentul că nu știi pe ce drum să o apuci, dacă să visezi sau să te conformezi cuminte. Se da o bătălie în sufletul meu de ani buni între vocea rațiunii și vocea adevărului interior, a artei. Pentru mine, muzica este unicul lucru ce continuă să aibă sens, deși totul in jur pare că își pierde însemnătatea, că se pierde in umbrele unei lumi dezolante. Muzica e singurul lucru care mă diferențiază și îmi dă un scop. Fără ea, nu mă pot defini. Ea îmi readuce sinele la viață, împreună cu speranța demult uitată, ingropată in dubii si gânduri negre- „Nu vei reuși niciodată, nu ești destul de bună.”

Poate pentru prima dată in ultimul an, lucrurile au luat o intorsatură diferită. Am lăsat speranța să îmi pătrundă un suflet iar atingerea ei caldă mă îmbie. O primesc cu brațele deschise acum, pentru că am presimțirea că mâine o să o pierd. Vreau să îndrăznesc din nou. Vreau să găsesc însemnătatea pe care am pierdut-o, odată cu acest nou început pe care mulți îl numim generic „studenție”. Da, se presupune că este una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții. Pe mine m-a luat pe nepregătite, m-a stors de vlagă și m-a lăsat confuză, nedumerită și obosită, punându-mi întrebări despre viitor, întrebări fără răspuns deocamdată. Nu-mi place să nu dețin controlul. Sunt înspăimântată de ideea de a nu fi cea care controlează mereu orice situație. Mă tem de schimbări și de necunoscut mai mult decât orice.

Dar în seara aceasta, îndrăznesc să-mi doresc, din nou, să ating vise deșarte și culmi nebănuite. Pentru că prietenia unei persoane dragi mie m-a făcut să realizez că încă există magie în lume și coincidențe perfecte, aproape predestinate. În seara asta pun capul pe pernă cu un zâmbet pe buze, și aștept să văd ce-mi va aduce dimineața..