Archive for the ‘Uncategorized’ Category

I’m back. For good this time, I hope.

Posted: August 20, 2016 in Uncategorized
Etichete:

hqdefaultDe ce este titlul în engleză? Cine este persoana asta care îmi apare în feed după mai mult de un an de absență, și nu are nici măcar decența să scrie într-o singură limbă? Well, here I am. And contrary to popular belief, I’m not dead. Și da, observ ironia, având în vedere că titlul ultimele mele postări a fost „Încă sunt aici” , iar la scurt timp am dispărut subit. În cazul în care v-a trecut această posibilitate prin cap, răspunsul este nu, nu am fost răpită de extratereștri. Nici măcar nu am fost plecată din oraș sau țară, izolată, fără internet sau laptop. Pur și simplu am renunțat la a mai scrie pe blog, întâi zilnic, apoi săptămânal, fără să-mi dau seama, până când aproape că am uitat cu totul de acest loc pe care îl vizitam cu mult drag în trecut. Sincer, nu-mi vine să cred cât timp a trecut de când am scris ultima dată aici. Blog-ul meu are pânze de păianjen pe la colțuri, cortina a fost trasă de ceva vreme, iar pe aici nu mai mișună decât vietăți adaptate la condițiile potrivnice, rătăcind printre cuvinte demult pierdute, praf și un sine pe care nu îl mai regăsesc.

Și totuși, am revenit. Nu știu de ce, dar am simțit nevoia să o fac. Dragilor, deși a trecut mult timp de când am istorisit ceva în acest mic spațiu al meu din online nu m-am lăsat de scris în tot acest timp, am planuri mărețe în ceea ce privește acest aspect, dar acest subiect rămâne pentru o altă noapte. Prin această postare vreau doar să-i anunț pe puținii cititori ai blogului meu că m-am întors cu forțe proaspete și voi încerca să postez mai des.

Multe lucruri s-au schimbat dar sper că putem să o luăm de la capăt împreună. Nu vreau să mă uit în urmă la mai mult de un an de încercări, eșecuri, reușite, plânsete, râsete și tot tacâmul, deși m-au modelat și mi-au schimbat perspectiva asupra multor lucruri. Am 20 ani acum, în curând voi avea 21. E o vârstă ciudată, nu ești îndeajuns de matur să fii adult, deși legal ai trecut de ceva vreme acel prag. Vrei să fii tratat ca un adult, dar de multe ori îți e dor să te comporți ca un copil.

Dar nu vreau să vorbim nici despre vârsta mea acum, ci doar despre ceea ce sper că vom putea realiza împreună. Blogul meu a crescut o dată cu mine și, deși l-am abandonat pentru ceva vreme, niciodată nu m-am abandonat pe mine. Așadar, dragi bloggeri, am revenit. Mi-a fost dor de scris și implicit și de voi. Sper să ne regăsim cu bine și să dezbatem subiecte interesante din nou. 🙂

Tradus mot-à-mot, poate relativ stângaci, știu, dar am vrut să păstrez acuratețea formulării în limba engleză, fără să modific sau alterez conținutul/sensul în niciun fel. În seara aceasta vă propun o lectură simplă, ușoară a unui articol extraordinar de bine realizat în limba engleză, care vine, într-o anumită măsură, în completarea articolului precedent. De data aceasta, cuvintele mult mai inspirate și formularea mult mai elegantă nu îmi aparțin mie. Totusi, vă recomand din suflet să îl citiți cu încredere și cu mare atenție la detalii și subtilități. Veți avea garantat o reacție, fie ea pozitivă sau negativă. Unii, iar aici mă includ si mine, vă veți regăsi printre rândurile sale, iar voi, ceilalti, chiar dacă nu, vă veți analiza mai atent sau chiar modela propria percepție în legătură cu cei care vă înconjoară – familie, prieteni, colegi de muncă. Autoarea este de părere ca ne temem mai degrabă de incertitudine, de goliciune sufletească, de neant, decât de un sfârșit tragic sau circumstanțe neconforme cu așteptările noastre, pentru că măcar, în acest fel, avem parte de o oarecare finalitate  – doar un extras succint și sugestiv al câtorva dintre ideile pe care le puteți regăsi în cuprinsul articolului.

Pe mine m-a marcat profund ceea ce tocmai am terminat de citit. Nu fac reclamă in niciun fel, rar se întâmplă să împărtășesc astfel de informații sau articole de pe internet, cu atât mai puțin de pe acest tip de site-uri generice, mai mult sau mai puțin serioase, cum este EliteDaily.  Însă, pot spune că textul următor este fericita excepție din amalgamul de articole fără sens, pseudo-motivaționale, pline de generalizări, sfaturi și idei răsuflate despre cum să-ți trăiești viața care circulă zilnic în mediul online. Formulat într-o engleză ușoară, concis și la obiect, articolul conține cuvinte cu tâlc, substrat și o viziune amplă in legatură cu resorturile adânci ale ființei umane și ale psihologiei individuale, încercând să scoată la iveală ceea ce suntem, sau mai corect spus, ceea ce am devenit in epoca modernă, în esență, chiar dacă mulți nu avem curajul de a admite adevărul nici măcar față de noi înșine. Lectură plăcută. 🙂

80 Ways This Generation Fears Emptiness And Fills It With ‘Meaning’

Într-o postare anterioară am împărtășit cu voi impresiile și sentimentele mele legate de anul 2014. Dar, se pare că cei de la WordPress m-au surprins plăcut astăzi cu o idee chiar drăguță, care intră în contrast puternic, pot spune, cu concluziile precedente. Pentru că, vedeți voi, dacă pe plan personal anul meu nu a fost foarte bun, în ceea ce privește activitatea mea de blogging este o cu totul altă poveste. Sunt foarte mulțumită de ce am realizat până acum cu acest blog, chiar surprinsă că am reușit să mă dedic unei pasiuni pe care o am de ani buni și să scriu atât de frecvent. Între un necaz, o bucurie de moment, o emoție neașteptată, un surâs obosit sau o resemnare dureroasă s-a scris povestea mea: cu bune și cu rele. Iar voi mi-ați fost alături în această călătorie, și pe această cale vreau să vă mulțumesc. V-ați oprit pentru un moment și ați pătruns în mintea și sufletul meu, iar dacă v-ați regăsit în măcar câteva dintre vorbele mele, atunci mă consider împlinită. Vă mulțumesc tuturor celor care ați citit, ați comentat, ați apreciat. Sunteți mereu bine veniți în lumea mea – On The Outside Looking In. Dragi bloggeri, vă doresc la fel de multă inspirație și pentru anul care vine. În ceea ce mă privește pe mine, fiți siguri că voi continua pe acelasi drum, în stilul meu personal cu care v-am obișnuit până acum. La mulți ani! 🙂

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 990 times in 2014. If it were a cable car, it would take about 17 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.